Palatul Cuza de la Ruginoasa

     La jumatatea distantei intre orasul Targu Frumos si Pascani se afla comuna Ruginoasa, asezata pe o veche mosie boiereasca, cumparata de boierul Sturdza de la Duca Voda la sfârşitul secolului al XVII-lea.
In anul 1804, logofătul şi marele vistiernic Săndulache Sturdza angajeaza un arhitect vienez pentru a ridica o reşedinţă luxoasă in locul casei vechi boiereşti, ulterior in anul 1811, Săndulache Sturdza construieste în spatele palatului o biserică de conac pe fostul loc al unei biserici din lemn.
Palatul a fost moştenit de către logofătul Costache Sturdza, fiul lui Săndulache şi văr al domnitorului Mihail Sturdza (1834-1849) care a refăcut palatul în stil neogotic, stil păstrat pana astăzi.

     Palatul este contruit in formă pătrată cu un etaj, cele patru faţade fiind aproape simetrice, cu peroane largi, balcoane pe toate laturile sprijinite pe lespezi din piatră, patru turnuleţe care nu s-au mai păstrat în timp si o scara centrală realizata în prezent din lemn.
Logofătul nu a locuit in palat, el mutându-se la Iaşi, unde avea în proprietate mai multe case şi unele moşii din apropierea oraşului.

     Costache Sturdza o ascunde pe sotia sa Marghioliţa Ghika-Comăneşti la Palatul de la Ruginoasa deoarece aceasta facuse o pasiune pentru boierul Nicolae Roznovanu, sotul lasand-o în paza fiului său cel mare Săndulache.
Boierul Roznovanu, in frunte cu cativa arnauti s-a indreptat spre Palat unde a mituit paznicii, iar in timpul confruntarii unul dintre arnauti il injunghie in inima pe Săndulache Sturdza. Boierul Roznovanu o duce pe Marghioliţa la palatul de la Stanca, dupa care acestia fug in Bucobina unde se casatoresc.
     În aprilie 1857, in urma unui imprumut in valoare de 60 de mii de galbeni facut de vornicul Alexandru Sturdza, un alt fiu al lui Costache Sturdza, ipotecând palatul care fusese abandonat şi ameninţat de ruină, banca il scoate la licitaţie.

In urma licitatiei din anul 1862 domnitorul Alexandru Ioan Cuza il cumpara la preţul de 52.011 galbeni, după cum confirmă Curtea de Întărituri.
     De renovarea palatului si a parcului s-a ocupat in special Doamna Elena Cuza, ea locuind mai mult timp in acesta.
Scara centrală s-a construit din marmură, pereţii au fost tapetaţi cu mătase de la Paris, au fost construite şeminee şi s-au adus policandre scumpe, iar mobilierul palatului a fost special comandat la Paris.
In aprilie 1864 domnitorul Cuza inaugureaza Palatul, aici continuandu-si activitatea numind prefecţi şi luând măsuri pentru muncile agricole de toamnă. Doi ani mai tarziu Domnitorul este obligat sa abdice si pleaca in exil. Pentru a se putea intretine el arendeaza mosia cu 5000 de galbeni pe an, refuzand un capital de 500.000 de franci depus de noua conducere a Principatelor.
     Fostul domnitor se stinge din viata la 3/15 mai 1873 în oraşul Heidelberg din Germania, iar trupul neinsufletit este înmormântat la 17/29 mai 1873 într-un cavou amenajat lângă biserica de la Ruginoasa.

     Osemintele domnitorului nu au avut odihna deoarece în primăvara anului 1944 au fost scoase din biserică de către un soldat din Ruginoasa şi duse la Mănăstirea Curtea de Argeş ca mai apoi în anul 1946 sa fie depuse în Biserica Trei Ierarhi din Iaşi unde s-a amenajat o criptă.
Doamna Elena Cuza părăseste palatul si se stabileste la Iaşi, unde devine membru fondator al Spitalului de copii "Caritatea", căruia ii doneaza o suma de 5.000 de lei, casele din Strada Romană şi o cotizaţie anuală de 25.000 de lei, dupa care în anul 1903 se muta în oraşul Piatra Neamţ, unde a locuit într-o căsuţă simpla, dedicându-se in totalitate operelor de caritate.
     In anul 1921, palatul este donat prin testament Spitalului de copii "Caritatea" si o parte din mobilier este donat Muzeului Militar. În următori ani incepe sa fie simtita degradarea edificiului aceasta accentuandu-se mai mult in timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial.
     Reconstructia Palatului incepe în perioada 1968-1978, fiind refăcut palatul propriu-zis, o parte din zidul de incintă şi doar un bastion în partea de nord-vest.

    
În anul 1979 se incearca amenajarea unui muzeu de istorie, acesta inaugurandu-se oficial in anul 1982, avand o secţie de istorie şi una de etnografie. S-au adus piese de mobilier si carti de epoca, iar in cabinetul de lucru s-a adus mobilier de lemn de stejar.